Home

 

Echipamentele destinate realizării distribuţiei apei uzate trebuie să asigure o repartizare uniformă a acesteia pe suprafaţa plană a biofiltrului, însă, cu intermitenţă, astfel ca, între udări, stratul filtrant să poată primi cantităţile de aer necesare oxigenării peliculei biologice.

Împrăştierea apei uzate se realizează cu: a) distribuitoare fixe – care pulverizează apa prin duze amplasate pe o reţea de conducte; b) distribuitoare mobile cu mişcare de rotaţie la biofiltre circulare sau alternativă dute-vino pentru cazul biofiltrelor cu suprafaţa în plan un dreptunghi.

Distribuitoare fixe

Aceste dispozitive statice sunt utilizate relativ rar şi numai la biofiltrele de mici dimensiuni. Ele (fig.3.22) se construiesc sub forma unor conducte (a) sau jgheaburi cu perforaţii (b) amplasate direct pe suprafaţa stratului granular, la intervale de 1,2…2,0 m. Diametrul tuburilor perforate este de 200…300 mm, iar a orificiilor de 10…20 mm amplasate la o distanţă între axe de 0,5…1,0 m.

Distribuitoare fixe pe suprafaţa biofiltrului

Pentru repartiţia apei pe suprafaţă se mai pot utiliza duze stropitoare – sprinklere – amplasate la 100…200 mm faţă de stratul filtrant utilizat ca suport pentru conductele de alimentare. Duzele stropitoare, construite din bronz sau alamă, sunt alcătuite dintr-un ajutaj şi o pâlnie deflectoare reglabilă pentru împrăştiere.

Distribuitoare rotative

Aceste echipamente, apărute în Anglia în 1906, este destinat filtrelor biologice cu secţiune circulară în plan. El este alcătuit din două coloane verticale, una inferioară fixă şi alta superioară mobilă. Pe coloana mobilă rotitoare sunt amplasate 2 sau 4 braţe orizontale şi numai la dimensiuni foarte mari 6 sau 8 braţe. Apa uzată intră prin coloana fixă în cea mobilă şi se răspândeşte deasupra filtrului biologic prin orificiile braţelor orizontale situate la 150…250 mm pe stratul granular al filtrului.

Etanşarea dintre cele două braţe este specială, hidraulică cu mercur. Coloana mobilă 1 este situată deasupra celei fixe 2, iar paharul 3 închide un spaţiu ce cuprinde mercurul 4. Acesta, în rotaţie, va ocupa un spaţiu după forma paraboloidului în rotaţie – problema echilibrului relativ a vasului în rotaţie din mecanica fluidelor. Datorită greutăţii specifice mult mai mari ca a apei ruperea coloanei de mercur este dificilă pentru apa uzată care are o presiune redusă în coloana superioară de distribuţie.

Diametrul conductelor orizontale, braţelor, se stabileşte pe baza vitezei limită de colmatare a tubulaturii, prin care trece debitul Q de apă uzată, la valori superioare pragului v = 0,8…1,0 m/s. Conducta se execută din ţeavă de oţel galvanizată cu diametrul d0 = 100…200 mm. Capătul ţevii se etanşează cu un dop din fontă prevăzut cu inel din cauciuc sau cu flanşă oarbă cu garnitură. În unele cazuri se face etanşarea şi cu un capac asamblat prin sistem baionetă uşor demontabil.

Orificiile de pulverizare ale apei, de pe conducta orizontală, au diametrul între 10…20 mm. Pentru asigurarea unei repartiţii uniforme a apei pe stratul granular orificiile se amplasează pe conducta orizontală la distanţe variabile – spre centru mai depărtate (circa 300 mm), iar spre periferie mai apropiate (circa 75 mm). În acest mod se va echilibra pierderea de sarcină pe fiecare orficiu şi în mod evident debitul pe aceleaşi orificii.


Coloana rotitoare se execută din fontă şi este susţinută pe un lagăr dublu format dintr-un rulment axial şi altul radial, lubrefiate cu unsoare consistentă. O carcasă intermediară din fontă fixează rulmentul radial. Pentru ghidarea coloanei mobile, în jurul camerei de etanşare, se montează un inel circular cu role, fiecare rolă fiind montată pe un rulment.

În cazul distribuitoarelor cu patru braţe, pentru a se menţine efectul de propulsie şi la debite mici, se amplasează, pe două dintre ele, robineţi paralelipipedici de repartiţie care scot din funcţiune cele două braţe menţinând sarcina pe conductele orizontale active.

Tipărire